Anxietatea este o emoție normală, pe care o experimentăm în diferite momente ale vieții noastre. Totuși, atunci când sentimentul de frică devine grav și inexplicabil, trebuie să cerem ajutorul unui psiholog sau unui psihiatru. Următoarele tulburări anxietatea socială, tulburarea de anxietate generalizată (TAG), tulburarea de panică, tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC), fobiile și tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) aparțin categoriei tulburărilor de anxietate. Diagnosticul tulburării de anxietate generalizată se poate face de către medicul psihiatru și presupune parcurgerea unor etape fizice și psihice precum și respectarea unor criterii stipulate în Manualul de Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mintale. În funcție de gravitatea tulburării de anxietate generalizată pe care o resimte pacientul, tratamentul poate consta în ședințe de psihoterapie sau în dozarea unor medicamente specifice acestei tulburări. De multe ori cele doua solutii de tratament pot fi folosite simultan, prin incercari repetate, pentru a concluziona care tratament este cel mai indicat. Una dintre variantele folosite de fihoterapeuți pentru tratamentul tulburărilor de anxietate generalizată este terapia prin muzică. Cea mai veche referință despre terapia muzicală a fost citată de Asociația Americană de Terapie Muzicală într-un articol apărut în 1789 în Columbian Magazine, având titlul Musically Physically Considered. Folosirea muzicii pentru tratamentul bolilor psihiatrice a fost însă făcută pentru prima dată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial când anumiți muzicieni s-au oferit să ofere programe muzicale pentru pacienții de pe frontul de război și să studieze efectele pe care muzica le-a avut asupra lor. Acesta a fost punctul de plecare când universitățile și colegiile au început să exploreze programe de formare legate de utilizarea muzicii ca terapie. În prezent, terapia muzicală este practicată de terapeuții special pregătiți pentru a putea ajuta pacienții care suferă de diferite boli sau dezechilibre emoționale, cognitive, fizice sau de comunicare. O serie de rapoarte arată că muzica terapeutică poate produce o serie de efecte favorabile în tratamentul și reabilitarea unor boli psihiatrice, printre care schizofrenia, tulburările de somn și tulburările depresive.
Mai mult, muzica terapeutică a fost folosită și pentru a reduce anxietatea și nerăbdarea la pacienții cu demență. Totuși, acest tip de psihoterapie necesită ca terapeutul să fie instruit în tehnici specifice psiho-muzicii, cu atât mai mult cu cât fiecare tip de muzică este asociat cu tendințele psihologice specifice pacientului. Articolul de față ne vorbește despre utilizarea terapiei muzicale în cazul pacienților care suferă de disconfort de anxietate generalizată. În urma unei intervenții pilot asupra pacienților aflați sub control clinic și care au fost tratați cu medicamente, s-a folosit terapia muzicală pentru a reduce simptomele pe care le prezentau pacienții care sufereau de tulburări de anxietate. Acest studiu a fost pregătit pe un grup de 7 pacienți care au fost evaluați de psihiatrii de la Institutul Național de Psihiatrie Ramon de la Fuente Muniz. Grupul pilot a fost programat de cercetători la sesiuni de 12 x 2 ore. Rezultatele obţinute au demonstrat că terapia prin muzică a redus semnificativ nivelul de anxietate la pacienţii care sufereau de disconfort de anxietate generalizată. În cadrul tulburărilor de anxietate, tulburarea de anxietate generalizată (TAG) are cea mai mare incidență (7,9%), conform rezultatelor unui studiu efectuat pe peste 25000 de pacienți. În ciuda tratamentelor de primă linie, cel puțin 50% dintre pacienții cu GAD rămân simptomatici, fapt indicat atât de farmacologic, cât și de dovezile nefarmacologice. In aceste conditii este important sa se gaseasca solutii alternative sau complementare pentru imbunatatirea tratamentului pentru tulburarea de anxietate generalizata. In cazul problemelor de anxietate generalizata folosirea muzicii terapeutice poate oferi o serie de beneficii precum determinarea unor stari de concentrare mai profunde, imbunatatirea capacitatii de conectare cu amintiri pozitive din trecut care permit o recuperare cognitiva. Cele douăsprezece sesiuni de muzică terapeutică desfășurate pe grupul pilot au fost structurate pe baza procedurilor de terapie muzicală umanistă . Fiecare ședință de grup și toate ședințele de tratament s-au bazat pe respectarea a 7 pași precum: 1. identificarea problemei, piesa urmărită și instrumentele muzicale adecvate, 2. pregătirea emoțională și fizică a pacienților înainte de începerea terapiei. sesiune prin muzica, 3. explorarea situatiilor in care pacientii au explorat, identificat si raportat experientele traite; 4. uşurarea iniţierii conexiunii cu amintirile şi emoţiile trăite de pacienţi; 5. intensificarea care se referea la intensitatea contactului pacientului cu amintirile și exprimarea emoțiilor; 6 reprezintă rezoluția care se referă la o încheiere a legăturii cu amintirile și este confirmată de ceea ce exprimă pacientul; 7. prelucrarea care presupune facilitarea legăturii sau a asocierii terapeutice cu viața pacientului folosind tehnici verbale sau scrise, desene sau sculpturi. Din cele 12 ședințe de lucru, primele două s-au concentrat pe stimularea identificării simptomelor și a problemelor specifice fiecărui pacient, iar a treia ședință a presupus pregătirea pacienților din punct de vedere emoțional și fizic prin utilizarea mijloacelor active. muzica terapeutica. În cadrul celor patru, cinci și șase ședințe, pacienții și-au experimentat propriile probleme prin utilizarea unor exerciții active pe fundalul muzicii terapeutice bazate pe explorarea istoriei lor de viață. În cadrul celor șapte, opt și nouă ședințe intensitatea psihoterapeutică a crescut deoarece pacienții au început să se conecteze cu amintirile asociate cu problemele lor și să identifice relațiile pe care le au cu procesele lor emoționale și comportamentale. În ceea ce privește cele zece, unsprezece și douăsprezece ședințe s-a ținut cont de pregătirea pacienților pentru finalizarea tratamentului. Au fost folosite exerciții de muzică terapeutică activă legate de exprimarea emoțiilor, cum ar fi bucuria și afecțiunea, stima de sine și asertivitatea. În concluzie, este important să se procedeze la explorarea unor noi mijloace de ameliorare a tratamentului în cazul pacienţilor care suferă de tulburări de anxietate generalizată. Studiul pilot la care se referă acest articol arată că muzica terapeutică poate reprezenta un remediu eficient în tratamentul acestor pacienți, contribuind la reducerea nivelurilor de anxietate generalizată. Cu toate acestea, este necesar să se realizeze studii suplimentare care să țină cont și de limitările acestui studiu înainte ca terapia prin muzică să fie considerată o opțiune de tratament sigură în cazul pacienților care suferă de tulburări de anxietate generalizată.
